Diagnosticul

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, si a altor investigatii suplimentare:

Ecografia abdominala: Evidentiaza forma ,structura  anumitor organe interne: ficat , colecist, rinichi , splina, vezica urinara, pancreas.
Endoscopia digestiva superioara:  se vizualizeaza cu ajutorul unei camera de filmat aspectul esofagului, stomacului si al duodenului: este indicata pentru afectiunile eso-gastro duodenale: ulcer gastric , ulcer duodenal, tumori gastrice, esofagita, hernia hiatale, gastrite

Endoscopia digestiva inferioara (colonoscopia) : se vizualizeaza colonul ( intestinal gros) pana la cec.
Indicata pentru diagnosticul tumorilor de colon,  rect,  sindromul de colon iritabil, rectocolita ulcero hemoragica, boala Crohn
Computer tomografia cu sau fara substanta de contrast: vizualizeaza  intreg continutul cavitatii abdominale ,si toracice: evidentiaza modificari de structura si consistenta ale organelor interne 
Analizele de sange: hemoleucograma, transaminaze( TGO,TGP), uree , creatinine, Bilirubina totala, directa si indirecta, glicemia, fibrinogenul, VSH, gamaGT, amilaze, lipase, marker tumorali (CEA, alfa-fetoproteina, CA 125, CA 19-9).

Tratamentul bolilor psihice

Tratamentul psihiatric s-a modificat în mod esențial în ultimele decenii. În trecut, pacienții psihici erau spitalizați pe timp îndelungat, de luni și ani.

În prezent, durata unei spitalizări (inpatients) – când este necesară – nu depășește câteva săptămâni, majoritatea bolnavilor fiind tratați ambulator (outpatients). Uneori internarea într-un serviciu psihiatric de specialitate se efectuează împotriva voinței bolnavului, când sunt lipsiți de discernământ, din motive de siguranță pentru starea lui de sănătate și în cazurile când reprezintă un pericol pentru societate. Internarea forțată este reglementată pe baza legislației existente în fiecare țară. Multe boli psihice beneficiază în prezent de o terapie eficace.

Bolile pericardului

Pericardita 
Pericardul este un invelisul exterior al inimii cu rol de protectie.

    Pericardita (inflamatia pericardului) poate aparea  din cauze virale, bacteriaene, autoimune, paraneoplazice, uremice si are ca simptom principal durerea toracica ce se amelioreaza la aplecarea in fata, cu caracter de junghi si durata lunga (ore), uneori insotita de febra sau mialgii. 

     Exista mai multe forme de pericardita printre care cea in care exista inflamatia pericardului fara acumulare de lichid in jurul inimii -pericardita uscata, in care prin frecarea foritelor pericardului la fiecare bataie cardiaca se poate ausculta un sunet special numit frecatura pericardica; o alta forma o resprezinta cea in care prin inflamatie se poate forma lichid in sacul pericardic – pericardita lichidiana , de la cantitati mici, nesemnificative si asimptmatice pana la cantitati mari ( litrii) ce pot duce la una din cele mai mari urgente cardio-vasculare- tamponada cardiaca.

     Tamponada cardiaca apare prin imposibilitatea inimii de a se umple si goli din cauza presiunii lichidului acumulat in jur. In cazuri mai rare, in  urma procesului inflamator apare fibrozarea pericardului care nu mai permite distensia cordului si acomodarea volumului de sange necesar – pericardita constrictiva-,boala dificil de tratat care afecteaza functia de relaxare miocardica ( functie diastolica) cu aparitia tardiva a sindromului de insficienta cardiaca.

Simpome: durere retrosternala/febra/ tuse seaca

Tratament: in functie de forma bolii si stadiu se poate recomanda de la repaus la pat, tratament antiinflamator si antialgic pana la evacuarea lichidului prin intermediul unei punctii pericardice sau chiar a unei ferestre pleuro – pericardice ( intereventie chirurgicala) sau pericardiotomie ( indepartarea chirurgicala a pericardului) in forma de pericardita asociata cu constrictie.

Bolile vaselor

Hipertenisunea arteriala

    Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o boala frecventa  in care valoarea  tensiunii arteriale (TA) creste peste 140/90 mmHg.

    In majoritatea cazurilor HTA este esentiala ( fara cauza dovedita, multifactoriala), fiind necesar tratament medicamentos permanent.

    La aproximativ 5% dintre pacienti HTA este secundara unei alte boli ( boala de rinichi, hipertensiune de sarcina, boala endocrina, coarctatie de aorta, fistula arterio-venoasa). In aceste situatii trebuie diagnosticata si tratata boala de baza.

    Exista si forme particulare de hipertensiune arteriala ( hipertensiunea de „ halat” sau hipertensiunea „mascata”), care trebuie indentificate corect de catre medic prin consult si eventual teste aditionale ( ex. ecocardiografie, Holter TA) si tratate corespunzator. Prin persistenta valorilor tensionale crescute, se rigidizeaza si modifica structura arterelor fapt ce poate duce la complicatii ca: accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic.

Clasificare HTA cf. ESC:
Optimă:  TA< 120/ 80 mmHg
Normală:   TA =120-129/ 80-84 mmHg
Normal înaltă: TA= 130-139/ 85-89 mmHg
HTA grad I (uşoară): TA= 140-159/90-99 mmHg
HTA grad II (moderată): TA= 160-179/100-109 mmHg
HTA grad III (severă):  TA ≥ 180 ≥ 110 mmHg
HTA sistolică izolată:  TA ≥140/ < 90 mmHg


Simptome: de la asimptomatc pana la cefalee ( durerea de cap)/ fosfene (tulburari de vedere- stelute verzi)/ acufene( tulburari de auz -tiuituri in urechi)/ vertij (ameteala)

Tratament: corectarea regimului de viata ( regim hiposodat/ scadere in greutate/ stop fumat si consum alcool) si tratament medicamentos sau tratamentul bolii de baza in cazul hipertensiunii secundare.

Boala cardiaca ischemica
 

    Miocardul (muschiul inimii) este irigat de doua artere coronare principale – artera coronara stanga (ACS) ce se imparte in doua ramuri principale a. descendenta anterioara (ADA) si a. circumflexa( Cx) si artera coronara dreapta (ACD), artere care dau la randul lor mai multe ramuri.

      Cardiopatia ischemica este  boala in care miocardul nu are aport optim de oxigen si substante nutritive din cauza aterosclerozei arterelor coronare. Ateroscleroza consta in depunerea la nivelul peretelui arterelor a colesterolului si a altor lipide, care impreuna cu celule inflamatorii (monocite/macrofage) formeaza local placa de aterom. Aceasta are diferite stadii de evolutie ( de la striuri lipidice pana la aterom complicat) si ingusteaza progresiv lumenul arterial pana la ocluzia acestuia, impiedicand fluxul de sange catre miocard.

     Exista mai multe forme de prezentare clinica a pacientului cu BCI ( boala cardiaca ischemica), de la pacientul asimptomatic cu ischemie silentioasa pana la angina stabila– durere retrosternala cu anumite carcteristici tipice -localizata precordial/ declansata de efort/dispare in cateva minute de la oprirea efortului sau la administarea de nitroglicerina sublingual/dureaza cateva minute sau  angina instabila – forma de angina pectorala agravata, caracterizeaza prin modificarea trasaturilor durerii- apare la efort mai mic sau chiar in repaus, este mai intensa, cu durata mai lunga, mai frecventa, etc. 

   Cea mai severa forma clinica de prezentare o reprezinta insa infarctul miocardic, care apare prin ocluzia unei artere coronare, cu oprirea fluxului de sange spre un anumit teritoriu coronarian, care fara interventie medicala prompta duce la la necroza ( moartea) muschiului inimii in portiunea respectiva. Se caracterizeaza printr-o durata luna a durerii, intensitate crescuta, insotita de traspiratii sau greata, si biologic de cresterea markerilor sangvini de necroza miocarica ( CK MB, troponina). Necesita spitalzare de urgenta pentru ca pot aparea complicatii ca sincopa/ aritmii/ insuficienta cardiaca severa care pot duce la deces.


Simptome: de la asimptomatic la angina (durere retrostala) de diverse grade pana la angina de repaus/ transpiratii/ varsatura/ greata/ sincopa
Tratament: Necesita schimbarea stilului de viata ( oprire tutun/ consum alcool, alimentatie corecta, scadere in greutate) si in functie de stadiul bolii poate fi recomandat tratament medicamentos, tratament interventional prin angioplastie cu stent sau tratament chirugical prin realizarea unui by pass aorto-coronarian.

Anevrismul aorta/ disectia de aorta

    Aorta este cea mai mare si importanta artera din organsim.

   Peretele acesteia este alcatuit din 3 staturi: intima/media/adventicia.

   Anevrismul aortei reprezinta o dilatare a aortei, mai mult de 1,5 dimensiunea normala, ce poate aparea la orice  nivel: aorta ascendenta/ crosa/ toracica/ descendenta.

   Ca si cauze de aparitie poate avea: ateroscleroza, boli congenitale (sd. Marfan), boli inflamatorii (arterita Takayasu), etc.

    In majoritatea cazurilor este asimptomatic; se poate decela la examenul ecografic cardiac sau abdominal de rutina, existand chiar indicatie de screening al anevrismului de aorta la pacientii de peste 65 de ani, fumatori. Fara tratament, anevrismele cresc in dimensiuni, cu atat mai repede cu cat anevrismul este de  dimensiuni mai mari si pot deveni clinic manifeste prin compresiunea organelor din jur sau prin alte complicatii. Se poate complica cu disectia de aorta, ce reprezinta o urgenta medicala/ chirurgicala (in functie de segmenul aortei afectat) ce presupune ruptura peretelui aortei cu formarea a doua lumene (unul fals si unul adevarat), ducand la o situatie tragica in care volumul sangvin circulant este pompat in lumenul fals si nu spre organe, cu cresterea progresiva a acestui lumen, ocazional cu ruptura aortei si deces.


Cf. clasificarii Standford, exista 2 tipuri de disectie de aorta: 
Tip A: care implica aorta ascendenta
Tip B: care nu implica aorta ascendenta
Disectia de aorta de tip A reprezinta o urgenta chirurgicala, pacientul fiind diagnosticat si indreptat de urgenta  spre o sectie de chirurgie vasculara, in schimb disectia de aorta tip B reprezinta in pricipal o urgenta medicala, necesitand instituire prompta a tratamentului. Ea devine urgenta chirurgicala, doar in anumite situatii particulare.


Simptome: de la asimptomatic pana la durere intensa retrosternala/ la nivelul spatelui/ abdominala care isi schimba sediul odata cu avansarea disectiei (rupturii), eventual cu salt hipertensiv/ sincopa  
Tratament: in functie de stadiu si clasificare, medicamentos sau chirurgical / endovascular.

Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare/ Sindromul de ischemie acuta de membru inferior

    Arteriopatia obliteranta (AOMI) este o boala cronica ce este cauzata de ateroscleroza, iar printre factorii de risc pentru ateroscleroza  se numara: fumatul, obezitatea, disipidemia, sexul masculin, consum excesiv alcool . Ea afecteaza in special arterele mari ale membrelor inferioare – artere iliace, artere femurale, unde se produce stenoza (ingustarea) sau ocluzia acestor artere cu diminuarea sau absenta pulsului distal. 

    Simptomul dominant este claudicatia intermitenta (durerea la nivelul muschilor) care apare la mers si cedeaza la repaus, insotita de  racirea extremitatilor. In stadiile avansate durerea apare la distante de mers sin ce in ce mai mici, poate aparea in repaus sau nocturn. Pe masura ce progreseaza leziunile apar ulceratii ( ulcer arterial) si  necroza ( gangrena uscata sau umeda) distal, care pot duce la amputatia membrului. Sindomul de ischemie periferica acuta apare prin ocluzia brusca a unei artere provocata de un tromb. Cel mai frecvent se produce prin tromboza la nivelul  unor placi aterosclerotice preexistente; ocazional apare prin embolie (migrarea unor trombi formati la nivelul cordului si inclavarea acestora la nivelul arterelor periferice cu oprirea trecerii sangelui distal).

Simptome: durere la nivelul moletului (muschilor gambei)/ coapsei/ fesei de diverse intensitati, cronica sau brusc aparuta/ modificari trofice ( ulcer arterial/ modificari de culoare piele/ reducerea pilozitatii)
Tratament: se recomanda modificarea stilului de viata, corectia factorilor de risc (obezitate, dislipidemie), oprirea fumatului,  mersul pe jos in stadiile precoce pentru dezvoltarea colateralelor; in functie de stadiul bolii si modul acut sau cronic de prezentare tratamentul poate fi medicamentos, chirurgical ( by-pass, embolectomie -extragerea cheagurilor de sange) sau interventional – angioplastie cu stent/balon.

Tromboza venoasa superficiala/ tromboza venoasa profunda/ trombembolismul pulmonar

    Sistemul venos al membrelor inferioare este dispus in: sistemul venos superficial si sistemul venos profund . Sistemul venos superficial se varsa in cel profund prin intermediul unor vene comunicante, cat si direct la nivelul crosei safenei. La orificiul de varsare exista valvule care nu permit refluxul sangelui. Tromboza venoasa profunda are ca si factori favorizanti staza sangelui la nivelul venelor, hipercoagulabilitatea si leziuni ale peretelui venos ( asociere de factori cunoscuta sub denumirea de triada Virchow). Tromboza venoasa profunda este localizata frecvent la nivelul membrelor inferioare, la nivelul membrelor superioare apare mai rar, daca exista factori favorizanti locali ( de exemplu prezenta unui cateter venos central). Exista multiple situatii favorizante ale TVP : imobilizare la pat, postoperator, imobilizare in aparat ghipsat, insuficienta cardiaca, unele tumori maligne, terapie cu anticonceptionale orale, trombofilii.

    Cea mai importanta complicatie a trombozei venoase profunde si una din marile urgente medicale o reprezinta migrarea trombilor formati la nivelul sistemului venos periferic spre plamani, afectiune numita trombembolism pulmonar. Pot mira trombi de diverse dimensiuni, cei mici se inclaveaza distal la nivelul arterei pulmonare determinand un infarct pulmonar, cu consecinte hemodinamice mici, cei de dimensiuni mari pot obstrua artera pulmonara inainte de bifurcatie, determinand trombemolism pulmonar masiv, caracterizat de dispnee severa, cianoza, care se poate complica cu deces.  Tromboza venoasa superificiala reprezinta inflamatia si tromboza venelor din sistemul venos superficial. Se manifesta prin aparitia unui cordon ferm, dureros la palpare, insotit de eritem (roseata) local. Tratamentul este antiinflamator si aplicare de gel cu heparina local. Doar cand este afectata vena safena se recomanda si tratament anticoagulant, pentru ca exista riscul ca trombul din vena safena sa migreze spre circulatia pulmonara.


Simptome: durere, edem gamba/membru inferior, cresterea temperaturii / eritem (roseata) local
Tratament: in cazul trombozei venoase superficiale- tratament antiinflamator si gel cu heparina local + terapie prin mers; in cazul trombozei venoase profunde si a trombeolismului pulmonar tratament anticoagulant injectabil subcutanat si ulterior administrat oral; ocazional este necesara implantarea unui filtru de vena cava inferioara, la cei cu contraindicatie absoluta pentru tratament anticoagulant.

Insuficienta venoasa cronica

O alta complicatie a trombozei venoase profunde o reprezinta sindromul posttrombotic ( insuficienta venoasa cronica) care apare datorita faptului ca repermeabilizarea venei dupa o tromboza venoasa profunda in majoritatea cazurilor nu este completa, se produce staza indelungata a sangelui in sistemul venos, cu edem ulterior al membrului, durere si aparitia varicelor ( dilatatii ale venelor).


Insuficienta venoasa este clasificata cf. CEAP in:
C0 – nu sunt semne vizibile sau palpabile ale bolii venoase, doar simptome
C1 – apar telangiactazii sau vene reticulare care au mai putin de 3 mm
C2 – sunt prezente vene varicoase mai mari de 3 mm
C3 -+ edem
C4a -+ pigmentare sau eczema
C4b – +lipodermatoscleroza sau atrofie alba
C5 – ulcerul venos vindecat
C6 – ulcerul venos activ

Prin staza, dilatare, prezenta de trombi reziduali apar in timp modificari in structura peretilor venelor, o disfunctie a valvulelor ( incomptenta valvulara) si dilatatii localizate pe traseul unor vene superficiale (varice). Acestea cresc progresiv in dimensiuni,  cu discomfort 
si edem la nivelul membrului respectiv si in stadii tardive se produc leziuni trofice ale pielii – ulcer varicos, care se vindeca foarte greu si se poate suprainfecta. Unii dintre cei mai importanti factori favorizanti ai acestei boli sunt ortostatismul prelungit si obezitatea.


Simptome: durere gambe/ vene varicoase (varice)/ senzatia de picioare grele/ modificari de culoare tegumentara ( dermatita ocre)/ ulceratii ( ulcer varicos)
Tratamentul: de la modificare stil de viata – scadere in greutate, evitarea ortostatismului prelungit, ciorap elastic, tratamement medicamentos pana la cura chirurgicala a varicelor.

Bolile valvelor

Valvele sunt structuri din interiorul cavitatii cardiace care se deschid/ inchid pentru a pemite/ opri curgerea sangelui in diferite perioade ale ciclului cardiac, pentru a asigura transportul sangelui neoxigenat spre plamani si a celui oxigenat spre tesuturi.

 Exista 4 valve- valva aortica care separa ventriculul stang de aorta, valva mitrala care separa atriul stag de ventriculul stang, valva  pulmonara care separa ventriculul drept de artera pulmonara si valva tricuspida care separa atriul drept de ventriculul drept.

Valvele pot fi afectate prin:
– Limitarea deschiderii valvei si ingustarea orificiului prin care trece sangele – stenoza valvulara
– Inchiderea incompleta a valvei/ perforarea ei cu regurgitarea (refluarea) sangelui –insuficienta valvulara

Pot fi afectate una sau mai multe valve, iar aceeasi valva poate fi afectata atat prin stenoza cat si prin regurgitare, moment in care vorbim de boala valvulara ( ex. boala mitrala postreumatismala).
In cazul tuturor pacientilor cu boli valvulare severe ce au necesitat protezare valvulara mecanica este ncesara efectuarea profilaxiei endocarditei infectioase, prin admninstrarea de antibiotic inaintea interventiilor stomatologice ce presupun extrageri dentare sau manipulare gingivala.

Stenoza aortica
Reprezinta o ingustare a valvei aortice ca urmare a unei malformatii valvulare sau a procesului de imbatranire ( depunere de colesterol si calciu la nivelul valvei) sau ca si complicatie tardiva a unei infectii faringo-amigdaliene cu streptococ de grup A care poate afecta valva aortica, cu aparitia unui obstacol la pomparea sangelui din inima spre tesuturi.  Are o lunga perioada de evolutie asimptomatica, cu grade diferite de ingustare (larga, medie, severa) iar din momentul debutului simptomelor supravietuirea scade dramatic.

Simptome: dispnee (respiratie grea)/ angina(durere precordiala)/ sincopa (pierderea constientei) / scaderea tolerantei la efort/fatigabilitate/ moarte subita
Tratament: in functie de stadiu si manifestari clinice, evolutia poate fi monitorizata prin ecocardiografii seriate, tratata medicamentos, tratata prin protezare ( inlocuire valvulara) chirurgicala sau interventionala (TAVI- implantare transcateter a valvei aortice).

Regurgitare aortica
Apare din cauze multiple si este caracterizata de inchiderea incompleta a valvei aortice cu regurgitarea sangelui dinspre aorta inapoi spre ventriculul stang. Apare dilatarea progresiva a cordului si in stadii finale insuficienta cardiaca.
Simptome: dispnee (respiratie grea)/ angina pectorala (durere retrosternala)/ astenie fizica/ fatigabilitate/ palpitatii

Tratament:  in functie de stadiu si manifestari clinice, poate fi monitorizata prin ecocardiografii seriate, tratata medicamentos, investigata suplimentar prin tehnici imagistice RM/CT,  tratata prin protezarea ( inlocuire valvulara) valvei sau protezarea valvei si a aortei ascendente (operatie Bentall).

Stenoza mitrala 
Reprezinta  ingustarea orificiului valvular mitral cu aparitia unui obstacol la trecerea sangelui din atriul stang in ventriculul stang. Avand in vedere ca principala etilogie a acestei afectiuni o reprezitra reumatismul articular acut, boala a carei incidenta a scazut mult, in momentul actual stenoza mitrala reprezinta cea mai rara valvulopatie izolata a cordului stang.
Simptome: dispnee ( respiratie grea)/ fatigabilitate/ toleranta scazuta efort/ hemptizii ( tuse cu sange)/ palpitatii/ disfonie (voce ragusita)
Tratament: in functie de stadiu si manifestari clinice, poate fi monitorizata prin ecocardiografii seriate, tratata medicamentos, tratata prin protezare ( inlocuire valvulara) chirurgicala sau reaparare interventionala (valvulotomie percutantata cu balon)

Regurgitare mitrala
Patologie  a valvei mitrale ce presupune inchiderea incompleta a valvei cu regurgitarea sangelui din ventriculul stang in atriul stang. Poate aparea ca si consecinta a dilatarii ventriculul stang ( ex. cardiomiopatia dilatativa) sau ca urmare a bolii cardiace ischemice prin modificare de cinetica ( contractie ) a peretilor cordului, sau ca urmare a endocarditei infectioase ( afectarea morfologiei valvei in cadrul unei infectii sistemice).
Simptome: dispnee ( respiratie grea)/ palpitatii/ sincopa (pierderea contientei)/ fatigabilitate
Tratament: in functie de stadiu si manifestari clinice, poate fi monitorizata prin ecocardiografii seriate, tratata medicamentos, tratata prin valvuloplastie sau protezare ( inlocuire valvulara) chirurgicala sau interventionala (Mitral clip)

Bolile muschiului inimii
Cardiomiopatia dilatativa
Boala ce apare prin dilatarea si disfunctia sistolica a ventriculului stang din cauze multiple (boala cardiaca ischemica/ infectie virala/ consumul de alcool/ mutatii genetice/ deficite nutritionale), in care este afectata in principal functia de contractie a cordului iar in stadii avansate si cea de relaxare; cordul nu mai are eficienta in pomparea sangelui spre tesuturi ducand la aparitia sindromului de insuficienta cardiaca. Prognosticul este variabil, in pricipal depinzand de etiologie.
Simptome: dispnee/ fatigabilitate/ edeme membre inferioare/ pleurezie ( lichid la plamani)/ ascita ( lichid in abdomen)/ anorexia ( pierderea apetitului alimentar)
Tratament:  in functie de gradul disfunctiei/ dilatarii si simptomele clinice merge de la schimbarea stilului de viata ( regim alimentar, renuntare la fumat/ consum alcool) si tratament medicamentos, implantarea unui defibrilator/ terapie de resincronizare pana la transplant cardiac in stadiile avansate.

Cardiomiopatia hipertrofica
 Boala a miocardului (muschiului inimii) ce consta in hipertrofia ( ingrosarea) acestuia care duce la afectarea in principal a functiei de relaxare ( a capacitatii muschiului de a primi sangele in diastola). Poate fi : obstructiva sau neobstructiva in functie de zona in care este situat miocardul hipertrofiat care poate produce/ sau nu obstructia tractului de golire a ventriculului stang. Este o boala determinata genetic (poate fi transmisa de la parinti la copii) motiv pentru care daca unul din membrii familiei este diagnosticat cu aceasta boala este necesar sa se faca screeningul intregii familii prin consult cardiologic +EKG+ ecocardiografie.
Simptome: palpitatii/ lipotimie/ sincopa (pierderea constientei)/ dispnee (respiratie grea)/ angina pectorala( durere precordiala)
Tratament: In functie de stadiul/ forma bolii se poate opta pentru: tratament medicamentos; implantare de defibrilator implantabil la cei cu risc mare de moarte subita prin aritmii; ablatie septala cu alcool–procedura prin care se produce un infarct controlat in zona de hipertrofie care nemaifiind alimentata de sange va diminua in grosime si se va fibroza; miectomie septala ( procedura Morrow)– procedura de chirurgie cardiovasculara prin care se rezeca o parte din miocardul hipertrofiat (ingrosat). 

Cardiomiopatia restrictiva
Este cardomiopatia  care afecteaza in principal relaxarea miocardului, aparand cresterea ridigitatii muschiului cardiac, produsa de infiltrarea miocardului cu amiloid ( amiloidoza) sau in diverse boli de depozit (hemocromatoza/ boala Andersen-Fabry/glicogenoze). Progreseaza spre insuficienta cardiaca.
Simptome: dispnee(respiratie grea)/oboseala/ edeme gambiere
Tratament: tratamentul insuficientei cardiace si tratamentul etiologic adresat diferitelor forme specifice de cardiomiopatie restrictiva.

Boli cardiace congenitale

Majoritatea bolilor cardiace congenitale sunt decelate in utero sau in perioada perinatala si necesita corectie chirurgicala in mica copilarie. Exista si insa malformatii congenitale cu rasunet mai mic asupra dezvoltarii individului ce pot fi nedescoperite pana la maturitate.  In cazul tuturor pacientilor cu defecte inteacardiace corectate chirurgical sau intereventional la < de 6 luni de la corectie sau a celor la care corectia a fost incompleta sau paleativa este necesara efectuarea profilaxiei endocarditei infectioase, prin admnistrarea de antibiotic inaintea interventiilor stomatologice ce presupun extrageri dentare sau manipulare gingivala.

Defectul septal atrial
Defectul septal atrial (DSA) este un defect de structura la nivelul septului interatrial, permitand comunicarea libera intre atrii.  Din cauza diferentei de presiune existent in mod fiziologic  intre cordul stang si cordul drept ( cordul stang functionand la o presiune mai crescuta), fluxul este initial dinspre atriul stag spre atriul drept.. Este una din cele mai frecvente malformatii congenitale descoperite la maturitate, in mod particular datorita faptului ca pacientii pot ramane mult timp asimptomatici. 
Clasificarea DSA in functie de localizarea anatomica a defectului este se face in:  
DSA tip ostium secundum (80%, in regiunea fosei ovalis)
DSA tip ostium primum (15%, langa crux cordis)
DSA tip sinus venos (5% localizate langa varsarea VCS, 1% localizate langa varsarea VCI)
DSA tip sinus coronar (sub 1%)
La pacientii la care acest diagnostic se pune tardiv apar fenomene de insuficienta cardiaca, tulburari de ritm ( fibrilatia atriala), pana la sindrom Eisenmenger ( sindrom ce apare prin inversarea suntului, acesta devenind dreapta-stanga, cu trecerea sangelui neoxigenat in circulatia sistemica si aparitia cianozei).
Simptome: palpitatii/dispnee/ cianoza / edeme periferice
Tratament: In functie de dimensuni si manifestari clinice se poate opta pentru monitorizare , tratament medicamentos sau inchiderea defectului. Inchiderea chirurgicala a fost standardul medical in trecut, insa in ultimii 25 de ani s-au dezvoltat tehnicile minim invazive, acestea devenind varianta preferata de inchidere datorita faptului ca s-a demonstrat ca sunt sigure si eficiente atat la copii cat si la adulti, cu o rata de succes si de complicatii similara cu chirurgia si cu avantajul scaderii timpului de internare.  Adoptarea unei tehnici minim invazive necesita insa respectarea unor anumite caracteristici morfologice ale defectului (< 38 mm diametru maxim intins si margini de minim 5-7 mm), informatii ce se pot obtine prin ecografie transoracica si uneori transesofagiana.

Defectul septal ventricular
Reprezinta un defect de structura (un orificiu) la nivelul septului interventricular permitand comnicarea libera intre cei doi ventricului. In functie de dimesiune pacientii pot fi asimptomatici, punandu-se diagnosticul prin auscultatie de rutina pe baza suflului cu caractere particulare- ‘ in spita de roata” si efectuarea unei ecocadiografii. Defectul septal ventricular ( DSV) poate fi si parte a unei malformatii complexe ( ex. Tetralogia Fallot, transpozitie de vase mari).
In functie de dimeniuni exista:
DSV mic 
DSV moderat restrictiv
DSV moderat nerestrictiv
DSV mare cu sindrom Eisenmenger
DSV mici, nesemnificative hemodinamic au prognostic bun cu exceptia riscului de endocardita infectioasa. DSV mari, nerestrictive, neopeate in tmp util evolueaza spre un sindrom Eisenmenger.
Simptome: de la asimptomatic pana la cianoza/ dispnee/ fenomene de insuficienta cardiaca
Tratament: in functie de marimea si localizarea defectului , poate fi necesar, tratament medicamentos, inchiderea acestuia prin intermediul cardiologiei interventionale ( inchiderea cu dispositive tip umbreluta) sau abordarea chirurgicala.

Tulburari de ritm si de conducere

Ritmul normal al inimii este cel sinusal, dat prin formarea impulsurilor la nivelul nodului sinusal in atriul drept si transmiterea acestora prin intermediul sistemului excito-conductor pana la nivelul ventricululilor. Pot exista artimii supraventriculare (  extrasistole atriale/ tahicardie supraventriculara/ fibrilatie atriala/ flutter atrial) sau aritmii ventriculare ( extrasistole ventriculare, tahicardie ventriuclara , fibrilatie ventriculara).

Fibrilatia atriala
 Fibrilatia atriala este o tulburare de ritm supraventriculara in care impulsul electric nu se mai formeaza la nivelul nodului sinusal ( pacemakerul principal al inimii) ci la nivelul atriilor, haotic, cu frecventa foarte mare, aproximativ 600 b/min cu transmitere partiala si neregulata a acestor impulsuri spre ventriculi astfel incat frecventa ventriculara este de doar 150-180 /min. Mai este numita si aritmie absoluta.

Se poat clasifica in:
Fibrilatie atriala – primul episod diagnosticat
Fibrilatie atriala paroxistica – episoade ce nu dureaza > 48 h
Fibrilatie atriala persistenta
Fibrilatie atriala persistenta de lunga durata
Fibrilatie atriala permanenta 

Fibrilaria atriala persistenta favorizeaza staza sangelui la nivelului auriculul stang  si formarea de trombi, care pot migrra , ducand la embolia cerebrala (accident vascular cerebral). Petru preventia acestuia, trebuie intiat si continuat tratament anticoagulat de lunga durata, la pacientii cu scorul CHA2DS2-VASc > 1.
Flutterul atrial  este o ulburare de ritm supraventriculara in care impulsul electric se formeaza in cadrul unui marociurcuit in jurul istmului cavo-tricsupidian si se transmite de obice 2:1 spre ventriculi, frecventa atriala fiind de obicei 300 b/min iar cea  ventriculara fiind 150 b/min.
Simptome: palpitatii cu ritm rapid si neregulat/ameteli/ dispnee/ fatigabilitate/ angina 
Tratament: in functie de stadiu si simptomatologie tratment medicamentos,  tratament interventional prin izolare prin ablatie cu radiofrecventa a zonei din jurul venelor pulmonare, tratament chirugical – procedura Cox-Maze 

TPSV
Tahicardie supraventriculara regulata, de obicei paroxistica, ce apare prin reintrre in nodul atrio-ventriucluar sau reintrare atrio- ventriculara. Se diagnosticheaza prin critereii specifice EKG. 
Simptome: palpitatii rapide, regulate
Tratament: Se poate trata medicamnetos, sau daca episoadele sunt frecvente si simptomatice prin ablatia cu radiofrecventa a caii lente sau a caii aberante.

Tahicardia ventriculara
Aritmie amenintatoare de viata prin risc de degenerare spre fibrilatie ventriuclara si stop cardiac. Apare in cadrul unor boli genetice in care exista facre aritmice intaventiculare, dar cel mai frecvent in cadrul bolii cardiace ischemice.
Simptome: palpitatii/ sincopa/ dispnee/  moarte cardiaca subita
Tratament: in functie e simptome, aspectul EKG si cauza tratametnul poate fi medicamentos ( antiaritmice), interventional- ablatie cu radiofrecventa zona aritmogena sau implantare de defibrilator in preventie primara sau secundara 

Bloc atrio-ventricular
Nodulul atrio- ventriuclar este singura legatura fiziologica normala intre atrii si ventriculi. Blocul atri-ventricular consta in intarzierea sau blocarea transmiterii impulsurilor electrice de la nodul sinusal la ventriculi in mod temporar sau permanent. Blocul  atro ventricular poate fi de gradul I, II sau III. Cel mai sever este blocul atrioventricular de grad III ( blocul atrioventricular total) . In aceasta situatie niciun impuls nu mai este transmis la ventriculi. Stimularea ventriculillor  se va face cu un ritm foarte lent, de 20-30 batai/min. Acest ritm nu asigura un debit cardiac suficient si pot apare diverse simptome, din care cel mai important este sincopa ( pierderea de cunostinta).
Simptme: palpitatii/ sincopa/ deces
Tratament: in functie e simptome, aspectul EKG si cauza tratametnul poate fi medicamentos, implantare de cardiostimulator 

Sfaturi utile

– Consumati 6-8 pahare de apa pe zi pentru a mentine pielea umeda, odihnita si supla;
– Aplicati crema hidratanta dupa ce spalati tenul cu apa calda pentru a restabili echilibrul hidric si de sebum (grasimi) al acestuia;
– Protejati-va in mod corect tenul de razele UV;
– Mentineti-va in mod constant elasticitatea pielii prin detoxifiere;
– Adoptati o dieta sanatoasa, bogata in vitamine si minerale pentru a va mentine pielea catifelata si curata;
– Odihniti-va suficient: somnul mentine sanatatea si vigoarea pielii;
– Nu va stoarceti cosurile;
– Nu fumati: acest lucru duce la o imbatranire prematura si ingalbenirea pielii;
– Demachiati-va zilnic, de preferinta, inainte de culcare;
– Nu folositi produse chimice concentrate pentru ingrijirea tenului – un demachiant natural este ideal.

Interventiile

Interventiile chirurgicale se pot desfasura in functie de complexitatea acestora:

Sub anestezie locala:  incizii mici ale unor abcese sau supuratii, excizia unor tumori de dimensiuni mici cutanate sau superficial situate, varice hidrostatice etc
Sub anestezie rahidiana: apendicita, cura varicelor hidrostatice, hernie inghinala
Sub anestezie generala: tumori mari, abdominale, colecistectomie, histerectomie
Interventiile chirurgicale se pot desfasura clasic , sau laparoscopic (colecistectomia, hernia)

Diagnosticarea

Majoritatea bolilor de piele sunt diagnosticate printr-o examinare atenta a pielii la care se adauga informatii legate de istoricul medical al bolnavului.

Unele afectiuni cutanate sunt mai dificil de diagnosticat intrucat se asemana cu alte boli de piele, si nu numai. De exemplu, rozaceea necesita investigatii suplimentare si examen clinic efectuat de un dermatolog pentru a nu fi confundata cu acneea prezenta la adolescenti. Pentru stabilirea clara a diagnosticului pot fi necesare biopsia cutanata sau cultura de tesut, efectuate in scopul diferentierii bolilor de piele.