Diagnosticul tulburărilor psihice

Pentru stabilirea diagnosticului unei boli psihice pe primul plan se situează explorarea psihiatrică, care include o anamneză minuțioasă – uneori întregită de relatările aparținătorilor – urmată de evaluarea stării psihice prezente.

Acest procedeu furnizează informații asupra personalității și trăsăturilor de caracter ale pacientului, asupra relațiilor cu alte persoane și asupra experienței anterioare cu probleme psihiatrice. Unele metode diagnostice se bazează pe examenele întreprinse de alți specialiști, psihologii efectuează teste de inteligență și asupra structurii personalității, neurologii constată eventuala prezență a unor leziuni organice ale creierului. La acestea se adaugă investigații psihosociale, precum și utilizarea metodelor moderne de neuroimagistică, examinări neurofiziologice și de genetică moleculară. Anumite endofenotipe pot predispune – în condiții particulare – la apariția unor boli mintale.

Psihiatrie

Psihiatria este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale.Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități medicale.

Psihiatria difera de psihologie prin faptul ca psihologia se ocupa cu studiul omului in toate ipostazele sale, atat ca individ, ca grup sau ca masa de oameni, pe cand psihiatria se ocupa doar de omul cu probleme (emotionale, comportamentale). Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții unui pacient, funcțiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realității, relațiile interumane, sexualitatea, munca și timpul liber. Asemenea tulburări sunt cauzate de tulburari in dezvoltarea neuronala,dezechiliobre ale creierului determinate de influente ereditare ,in anumite contexte bilogice si de mediu ( interacțiunea unor factori complexi, biologici, sociali și spirituali,) care nu pot fi totdeauna puși în evidență cu siguranță. Sarcina psihiatriei este să clarifice rolul acestor diverși factori și influența lor asupra manifestărilor din cursul bolilor mintale. În general, boala poate fi în mod simplu definită ca absență a stării de sănătate. Delimitarea manifestărilor psihice morbide de starea „normală” nu este ușoară, se realizeaza prin tehnici de examinare psihiatrica.

Principalele tehnici de examinare sunt observatia si interviul, deoarece simptomele psihice sunt manifestari anormale in planul trairilor afective, cognitiei si comportamentului, ce nu pot fi obiectivate si cuantificate decat in acest mod. Consultul psihiatric se efectueaza intr-un cabinet de psihiatrie care este inainte de toate un spatiu , pe care specialistul  il decoreaza cu liniste, interes, intelegere, calm si acceptare, indepartand critica, judecatile de valoare, superioritatea, pentru a lasa loc sentimentului de siguranta, speranta si respect fata de opinii, suferinte, dorinte si alegeri. E o zona in care medicul si pacientul lucreaza impreuna pentru ca intrebarile sa-si primeasca raspunsurile, problemele sa-si gaseasca dezlegarile. Interviul psihiatric are drept scop acumularea de informatii, pe baza carora medicul poate trece la etapa urmatoare, cea de diagnosticare. Desi aparent nu este decat un dialog, acesta este condus astfel incat sa se obtina un tablou cat mai complet.  
Unele metode diagnostice se bazează pe examenele întreprinse de alți specialiști: psihologii efectuează teste de inteligență și asupra structurii personalității, neurologii constată eventuala prezență a unor leziuni organice ale creierului. La acestea se adaugă investigații psihosociale, precum și utilizarea metodelor moderne de neuroimagistică, examinări neurofiziologice.
Precizarea unui diagnostic orienteaza terapia si permite estimari privind evolutia.

Bolile psihice, ca si celelalte boli, au aparut odata cu omul. Desi semnalate inca de la inceputurile insemnarilor cu caracter medical, conceptia despre ele a evoluat cu timpul, in raport cu gradul de cunostinte, conditiile sociale si economice proprii fiecarei epoci.

Chirurgie generala

Se ocupa cu cea mai variata patologie chirurgicala: de la banale abcese, sau infectii localizate pana la tumori maligne ale unor organe interne si nu numai.

Cele mai frecvent intalnite afectiuni chirurgicale sunt: Abcese si supuratii, chist pilonidal , tumori tegumentare sau superficiale( lipom, chist sebaceu), litiaza biliara si colecistita acuta, hernia inghinala si femurala, eventratia, apendicita acuta, varice hidrostatice , tumori de san, benigne( chist, fibroadenom), sau maligne( adenocarcinom), tumori de colon, rect.
Chirurgul , in prima faza pune diagnosticul correct al unei  afectiuni chirurgicale. Aceste afectiuni  se pot manifesta prin multiple semne si simptome:
Durere locala, tumefactie , edem  in cazul unor afectiuni localizate: abcese , inflamatii, 
Formatiuni tumorale  de diferite dimensiuni, localizari si consistenta ce pot fi tumori benigne sau maligne.
Diferite simptome si semne digestive : greata, varsaturi, dureri abdominale, scadere ponderala, lipsa poftei de mancare(inapetenta), icter, hemoragii digestive.

Diagnosticul

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, si a altor investigatii suplimentare:

Ecografia abdominala: Evidentiaza forma ,structura  anumitor organe interne: ficat , colecist, rinichi , splina, vezica urinara, pancreas.
Endoscopia digestiva superioara:  se vizualizeaza cu ajutorul unei camera de filmat aspectul esofagului, stomacului si al duodenului: este indicata pentru afectiunile eso-gastro duodenale: ulcer gastric , ulcer duodenal, tumori gastrice, esofagita, hernia hiatale, gastrite

Endoscopia digestiva inferioara (colonoscopia) : se vizualizeaza colonul ( intestinal gros) pana la cec.
Indicata pentru diagnosticul tumorilor de colon,  rect,  sindromul de colon iritabil, rectocolita ulcero hemoragica, boala Crohn
Computer tomografia cu sau fara substanta de contrast: vizualizeaza  intreg continutul cavitatii abdominale ,si toracice: evidentiaza modificari de structura si consistenta ale organelor interne 
Analizele de sange: hemoleucograma, transaminaze( TGO,TGP), uree , creatinine, Bilirubina totala, directa si indirecta, glicemia, fibrinogenul, VSH, gamaGT, amilaze, lipase, marker tumorali (CEA, alfa-fetoproteina, CA 125, CA 19-9).

Interventiile

Interventiile chirurgicale se pot desfasura in functie de complexitatea acestora:

Sub anestezie locala:  incizii mici ale unor abcese sau supuratii, excizia unor tumori de dimensiuni mici cutanate sau superficial situate, varice hidrostatice etc
Sub anestezie rahidiana: apendicita, cura varicelor hidrostatice, hernie inghinala
Sub anestezie generala: tumori mari, abdominale, colecistectomie, histerectomie
Interventiile chirurgicale se pot desfasura clasic , sau laparoscopic (colecistectomia, hernia)