Cardiologie – generalitati

Cardiologia este una din specialitatile medicale cu cea mai mare adesabilitate ( prezentari la medic). Majoritatea pacientilor ajung la medic doar dupa aparitia simptomelor, atunci cand boala este deja avansata. Un control de rutina poate evidentia anumite afectiuni cardiace inainte de a se manifesta clinic, putandu-se institui un tratament  din timp astfel beneficiand de un prognostic net superior.

In clinica noastra se pot diagnostica eficient si profesionist patologia cardiaca, cheia reusitei aflandu-se in atentia oferita fiecarui pacient in parte  si intelegerea tuturor problemelor sale, a  conditiilor de viata, munca si a nevoilor si dorintelor personale.

Totul incepe cu o anamneza amanuntita menita sa descopere antecedentele personale si familiale ale pacientului, continuandu-se cu un examen clinic complet si efectuarea unei electrocardiograme. Diagnosticul se pune pe baza datelor obtinute, in unele cazuri  fiind necesare o serie de investigatii paraclinice specific suplimentare:

  • Analize de sange
  • Ecocardiografia transtoracica
  • Test EKG de effort
  • Holter EKG
  • Holter TA
  • Indice glezna brat
  • Coronarografie/ Angiografie
  • Computer tomograf/ Angio CT
  • Rezonanta magnetica nucleara

In urma acestui intreg proces atent condus de catre medicul cardiolog se decide cel mai bun plan de tratament  pentru fiecare pacient in parte, avand in vedere ca fiecare necesita o abordare personala. Planul terapeutic contine tratamentul medicamentos dar si un regim de viata si dietetic explicat si adaptat fiecarui pacient in parte.  Pacientul  va fi revazut periodic si reevaluat de catre medic cu scopul de a ameliora  calitatea vietii ( ameliorarea/ disparitia simtomelor ) si a creste supravietuirea.

SIMPTOME
Cardiologia  este ramura medicala care se ocupa cu studiul si tratmentul afectiunilor aparaului cardiovascular. Aparatul cardio-vascular este format din inima si vasele de sange. Inima este  organul cu functie de a pompa sangele spre plamani si spre tesuturi. Este alcatuita din 4 camere ( 2 atrii si  2 ventriculi). Aparatul cardioveascular functioneaza pe scurt astfel: sangele neoxigenat ajunge de la tesuturi la inima in atiul drept, apoi, prin venticului drept este pompat in mica circulatie, catre plamani unde are loc oxigenarea acestuia. De aici sangele se intoarce prin venele pulmonare in atrul stang, urmand apoi safie pompat spre teuturi asigurand oxigenul necesar functionarii acestora.  
Afectiunile cardiace sunt multiple iar simptomatologia lor imbraca aspecte dintre cele mai diverse. Principalele semne si simptome intalnite in bolile cardio-vasculare sunt:

Durere retrosternala  – cel mai frecvent apare in boala cardiaca ischemica ( boala datorata ingustarii arterelor ce hranesc muschiul inimii din cauza depunerilor de grasimi)- caz in care poarta denumirea de angina pectorala, dar si in cadrul altor boli ca pericardita, disectia de aorta . Este resmtita de pacient sub variate forme ( apasare, presiune, gheara, intepatura, caldura, jena), cu localizare variabila (in dreptul inimii- sub stern, in spate, la nivelul membrelor superioare ( mai frecvent stanga),in mandibula, in capul pieptului). Durerea angioasa tipica are ca si caracteristici principale: durata 1- 10 min, localizare substernala, provocata de stress psihic/ efort, cedeaza la administrare nitrati ( nitroglicerina).

dispnee ( respiratie grea) – poate fi de efort, de repaus, cu ortopnee ( in care pacientul nu poate sta intins pe spate); exista mai multe boli ce se pot manifesta prin acest simptom de la cardiomiopatia cu disfuntie ventriculara pana la trombembolismul pulmonar, dar trebuie de asemenea facut diagnostic diferential cu cauze de dispnee non-cardiaca ( ex. BPOC, anemie severa, obezitate) edeme ale membrelor- apar prin dezechilibrul intre aport si eliminare de lichide; edemele de origine cardiaca sunt frecvent la membrele inferioare ( prin staza), bilateral, lasa urma- „godeu” la apasare si sunt agravate de consumul de sare; din nou cauza edemelor trebuie clarificata prin consult la medicul specialist existand edeme datorate insuficientei cardiace/ insuficientei venoase/ trombozei venoase profunde ( formarea uni cheag de sang la nivelul venelor periferice) / insuficientei renale/ malnutritiei. palpitatii (batai neregulate)- constientizarea neplacuta a batailor inimii; pot fi regulate sau neregulate; pot dura de la secunde la ore inclusiv permanent; necesita consult cardiologic pentru evaluarea cauzelor ce au dus la aparitia acesora care pot fi de la cauze banale/ fara impact negativ asupra prognosticului ( stess/ oboseala/ consum exagerat de cofeina ce pot da palpitatii datorita aparitiei extrasitolelor supraventriculare) pana la cauze grave/ uneori cu prognostic vital ( aritmii ventriculare maligne e pot duce la stop cardiac) sincopa – pierderea starii de constienta ; poate aparea din cauza batailor cardiace prea rare ( bradicardie/ bloc), batailor prea rapide ( tahicardie), hipotensiunii arteriale, boli ale valvelor ca stenoza aortica stransa; exista si cauze non cardiace de sincopa ( vaso-vagala, neurologica) care rebuie excluse.

Investigati uzuale in cardiologie

Consultatia cardiologica 
Atat in cazul pacientilor cu boala cariovasculara cunoscuta cat si in cazul celor asimptmatici, dar la risc pentru boala cardio vasculara ( prin antecedente heredo colaterale, factori de risc cardio-vasculari ) sau in cazul celor care experimenteaza pentruprima oara simptome / semne ce pot fi atribuite bolii cardio vasculare ( respiratie grea/ palpitatii/ picioare umflate/ durere in piept), consultatia cardiologica este utila pentru stabilirea diagnostiucului si a conduitei terapeutice optime. Aditional medicul poate recomand teste specifice ca EKG, test efort, ecocardiografie, Holter TA, Holter EKG, ecografie vasculara, indice glezna brat. Este recomandat sa va prezentati la consult cu toate actele medicale vechi ( bilete de iesire din spital, analize, consulturi precedente) si sa puteti preciza ce medicamente luati ( denumire, doza).

ECG de repaus 
Inregistrare a potentialelor electrice ale inimii prin intermediul a 10 electrozi plasati pe piele.Activitatea electrica a inimii se inregistreaza in 12 derivatii diferite urmand a fi analizata in timp real sau ulterior de catre medic ajutandu-l pe acesta sa identifice diferite afectiuni ( STEMI/ bloc de ramura, aritmii supraventriuclare sau ventriculare, blocuri, pauze sinusale, etc). Pacientul este intins pe un pat, se dezinfeteaza si umezeste zona in care urmeaza a fi plasati electozii, preferabil pe zona in care se aplica electrozii este indepartata pilozitatea excesiva pentru inlaturarea artefactelor; nu presupune riscuri pentru pacient; nu este o investigatie iradianta; dureaza cateva minute pentru inregistrare

Analize de sange
Hemoleucograma completa, transaminaze, glicemie, uree , creatinina, ionograma, Ck, CkMB, colesterol(HDL, LDL),  trigliceride, sumar urina., troponine, pro BNP. In baza acestora Medicul poate diagnostica anumite afectiuni acute( infarctul miocardic sau insuficienta cardiaca decompensata), sau poate stabili un profil metabolic(lipidic) al pacientului elaborad ulterior un plan de tratament.

Ecocardiografia
Reprezinta metoda prin care cu ajutorul unui aparat( ecograf) se vizualizeaza in mod direct inima in timp real, medicul analizand si masurand toti parametrii fizici si fiziologici ai cordului: dimensiuni, volum, structura, contractilitate, functionarea valvelor cardiace, anomalii congenitale etc. Un examen ecocardiografic complet necesita timp ( aproximativ 30 min), medicul analizand cu minutiozitate si inregistrand toti parametrii necesari elaborarii unui diagnostic. Ecografia cardica poate diagnostica anumite si afectiuni cardiace asimptomatice. Nu este o metoda iradianta, putand fi repetata de cate ori este necesar, nefiind contraidicata copiilor sau femeilor insarcinate.

Testul ECG de efort 
Reprezinta inregistarea semnalului ECG in timpul unui efort controlat, putand fi puse in evidenta modificari ale electrocardiogramei ce nu sunt prezente in repaus. Este reomandat in principal paientilor cu boala cardiaca ischemica. Se realizeaza prin monitorizarea EKG a pacientului in timpul mersului pe bicicleta sau covor rulant.

Monitorizare ambulatorie a ECG pe 24-48 de ore (Holter ECG pe 3 canale)
Este o investigatie utila in cazul in care pacientul resimte palpitatii sau daca exista suspiciunea unor tulbuari de ritm asimptomatice. Reprezinta inregistrarea pe 24-48 ore a ritmului cardiac efectuata prin intermediul unui aparat de mici dimensiuni ( Holter), inregistrare ce este apoi analizata secventa cu secventa de catre medicul cardiolog, depistandu-se aritmii ce nu se evidentiaza prin ECG de repaus, cum ar fi fibrilatia atriala paroxistica, extrasistole atriale sau ventriculare, artimii ventriculare complexe( tahicardie ventriculara), pauze sinusale, bloc atrioventricular de diverse grade.Pe baza rezultatului veti fi informat daca este nevoie de modificari de tratament. Daca exista pilozitate excesiva la nivelul toracelui e posibil ca medicul sa va recomande indepartarea in prealabil a parului pt un contact bun  al electrozilor cu pielea.

Monitorizare ambulatorie a TA 
Este o investigatie utila pentru diagnosticul/ monitorizarea HTA si pentru decelarea unor forme particulare de HTA – HTA „mascata” sau HTA  „ de halat”. Presupune atasarea la nivelul bratului a unui aparat ( Holter) care inregistrreaza valorile TA periodic pe pacrusul a 24 de ore atat ziua cat si noaptea.Im momentul umflarii mansetei se recomanda sa lasati bratul pe langa corp, neindoit pentru a nu compromite masuratoarea.

Ecografie Doppler vascular
Reprezinta o metoda prin care se vizualizeaza fluxul de sange de la nivelul arterelor si venelor, diagnosticandu-se anumite afectiuni ale acestora cum ar fi ftromboza venoasa profunda, arteriopatie obliteranta de mb. inferioare

In functie de rezultatul acestor investigatii medicul  poate recomanda si alte investigatii suplimentare cum ar fi: ecocardiografia de stress, tomografia computerizata(CT) , rezonata magentica nucleara (RMN), scintigrama miocardica, ecograia de stress sau coronarografia.

Tulburari de ritm si de conducere

Ritmul normal al inimii este cel sinusal, dat prin formarea impulsurilor la nivelul nodului sinusal in atriul drept si transmiterea acestora prin intermediul sistemului excito-conductor pana la nivelul ventricululilor. Pot exista artimii supraventriculare (  extrasistole atriale/ tahicardie supraventriculara/ fibrilatie atriala/ flutter atrial) sau aritmii ventriculare ( extrasistole ventriculare, tahicardie ventriuclara , fibrilatie ventriculara).

Fibrilatia atriala
 Fibrilatia atriala este o tulburare de ritm supraventriculara in care impulsul electric nu se mai formeaza la nivelul nodului sinusal ( pacemakerul principal al inimii) ci la nivelul atriilor, haotic, cu frecventa foarte mare, aproximativ 600 b/min cu transmitere partiala si neregulata a acestor impulsuri spre ventriculi astfel incat frecventa ventriculara este de doar 150-180 /min. Mai este numita si aritmie absoluta.

Se poat clasifica in:
Fibrilatie atriala – primul episod diagnosticat
Fibrilatie atriala paroxistica – episoade ce nu dureaza > 48 h
Fibrilatie atriala persistenta
Fibrilatie atriala persistenta de lunga durata
Fibrilatie atriala permanenta 

Fibrilaria atriala persistenta favorizeaza staza sangelui la nivelului auriculul stang  si formarea de trombi, care pot migrra , ducand la embolia cerebrala (accident vascular cerebral). Petru preventia acestuia, trebuie intiat si continuat tratament anticoagulat de lunga durata, la pacientii cu scorul CHA2DS2-VASc > 1.
Flutterul atrial  este o ulburare de ritm supraventriculara in care impulsul electric se formeaza in cadrul unui marociurcuit in jurul istmului cavo-tricsupidian si se transmite de obice 2:1 spre ventriculi, frecventa atriala fiind de obicei 300 b/min iar cea  ventriculara fiind 150 b/min.
Simptome: palpitatii cu ritm rapid si neregulat/ameteli/ dispnee/ fatigabilitate/ angina 
Tratament: in functie de stadiu si simptomatologie tratment medicamentos,  tratament interventional prin izolare prin ablatie cu radiofrecventa a zonei din jurul venelor pulmonare, tratament chirugical – procedura Cox-Maze 

TPSV
Tahicardie supraventriculara regulata, de obicei paroxistica, ce apare prin reintrre in nodul atrio-ventriucluar sau reintrare atrio- ventriculara. Se diagnosticheaza prin critereii specifice EKG. 
Simptome: palpitatii rapide, regulate
Tratament: Se poate trata medicamnetos, sau daca episoadele sunt frecvente si simptomatice prin ablatia cu radiofrecventa a caii lente sau a caii aberante.

Tahicardia ventriculara
Aritmie amenintatoare de viata prin risc de degenerare spre fibrilatie ventriuclara si stop cardiac. Apare in cadrul unor boli genetice in care exista facre aritmice intaventiculare, dar cel mai frecvent in cadrul bolii cardiace ischemice.
Simptome: palpitatii/ sincopa/ dispnee/  moarte cardiaca subita
Tratament: in functie e simptome, aspectul EKG si cauza tratametnul poate fi medicamentos ( antiaritmice), interventional- ablatie cu radiofrecventa zona aritmogena sau implantare de defibrilator in preventie primara sau secundara 

Bloc atrio-ventricular
Nodulul atrio- ventriuclar este singura legatura fiziologica normala intre atrii si ventriculi. Blocul atri-ventricular consta in intarzierea sau blocarea transmiterii impulsurilor electrice de la nodul sinusal la ventriculi in mod temporar sau permanent. Blocul  atro ventricular poate fi de gradul I, II sau III. Cel mai sever este blocul atrioventricular de grad III ( blocul atrioventricular total) . In aceasta situatie niciun impuls nu mai este transmis la ventriculi. Stimularea ventriculillor  se va face cu un ritm foarte lent, de 20-30 batai/min. Acest ritm nu asigura un debit cardiac suficient si pot apare diverse simptome, din care cel mai important este sincopa ( pierderea de cunostinta).
Simptme: palpitatii/ sincopa/ deces
Tratament: in functie e simptome, aspectul EKG si cauza tratametnul poate fi medicamentos, implantare de cardiostimulator 

Boli cardiace congenitale

Majoritatea bolilor cardiace congenitale sunt decelate in utero sau in perioada perinatala si necesita corectie chirurgicala in mica copilarie. Exista si insa malformatii congenitale cu rasunet mai mic asupra dezvoltarii individului ce pot fi nedescoperite pana la maturitate.  In cazul tuturor pacientilor cu defecte inteacardiace corectate chirurgical sau intereventional la < de 6 luni de la corectie sau a celor la care corectia a fost incompleta sau paleativa este necesara efectuarea profilaxiei endocarditei infectioase, prin admnistrarea de antibiotic inaintea interventiilor stomatologice ce presupun extrageri dentare sau manipulare gingivala.

Defectul septal atrial
Defectul septal atrial (DSA) este un defect de structura la nivelul septului interatrial, permitand comunicarea libera intre atrii.  Din cauza diferentei de presiune existent in mod fiziologic  intre cordul stang si cordul drept ( cordul stang functionand la o presiune mai crescuta), fluxul este initial dinspre atriul stag spre atriul drept.. Este una din cele mai frecvente malformatii congenitale descoperite la maturitate, in mod particular datorita faptului ca pacientii pot ramane mult timp asimptomatici. 
Clasificarea DSA in functie de localizarea anatomica a defectului este se face in:  
DSA tip ostium secundum (80%, in regiunea fosei ovalis)
DSA tip ostium primum (15%, langa crux cordis)
DSA tip sinus venos (5% localizate langa varsarea VCS, 1% localizate langa varsarea VCI)
DSA tip sinus coronar (sub 1%)
La pacientii la care acest diagnostic se pune tardiv apar fenomene de insuficienta cardiaca, tulburari de ritm ( fibrilatia atriala), pana la sindrom Eisenmenger ( sindrom ce apare prin inversarea suntului, acesta devenind dreapta-stanga, cu trecerea sangelui neoxigenat in circulatia sistemica si aparitia cianozei).
Simptome: palpitatii/dispnee/ cianoza / edeme periferice
Tratament: In functie de dimensuni si manifestari clinice se poate opta pentru monitorizare , tratament medicamentos sau inchiderea defectului. Inchiderea chirurgicala a fost standardul medical in trecut, insa in ultimii 25 de ani s-au dezvoltat tehnicile minim invazive, acestea devenind varianta preferata de inchidere datorita faptului ca s-a demonstrat ca sunt sigure si eficiente atat la copii cat si la adulti, cu o rata de succes si de complicatii similara cu chirurgia si cu avantajul scaderii timpului de internare.  Adoptarea unei tehnici minim invazive necesita insa respectarea unor anumite caracteristici morfologice ale defectului (< 38 mm diametru maxim intins si margini de minim 5-7 mm), informatii ce se pot obtine prin ecografie transoracica si uneori transesofagiana.

Defectul septal ventricular
Reprezinta un defect de structura (un orificiu) la nivelul septului interventricular permitand comnicarea libera intre cei doi ventricului. In functie de dimesiune pacientii pot fi asimptomatici, punandu-se diagnosticul prin auscultatie de rutina pe baza suflului cu caractere particulare- ‘ in spita de roata” si efectuarea unei ecocadiografii. Defectul septal ventricular ( DSV) poate fi si parte a unei malformatii complexe ( ex. Tetralogia Fallot, transpozitie de vase mari).
In functie de dimeniuni exista:
DSV mic 
DSV moderat restrictiv
DSV moderat nerestrictiv
DSV mare cu sindrom Eisenmenger
DSV mici, nesemnificative hemodinamic au prognostic bun cu exceptia riscului de endocardita infectioasa. DSV mari, nerestrictive, neopeate in tmp util evolueaza spre un sindrom Eisenmenger.
Simptome: de la asimptomatic pana la cianoza/ dispnee/ fenomene de insuficienta cardiaca
Tratament: in functie de marimea si localizarea defectului , poate fi necesar, tratament medicamentos, inchiderea acestuia prin intermediul cardiologiei interventionale ( inchiderea cu dispositive tip umbreluta) sau abordarea chirurgicala.

Bolile valvelor

Valvele sunt structuri din interiorul cavitatii cardiace care se deschid/ inchid pentru a pemite/ opri curgerea sangelui in diferite perioade ale ciclului cardiac, pentru a asigura transportul sangelui neoxigenat spre plamani si a celui oxigenat spre tesuturi.

 Exista 4 valve- valva aortica care separa ventriculul stang de aorta, valva mitrala care separa atriul stag de ventriculul stang, valva  pulmonara care separa ventriculul drept de artera pulmonara si valva tricuspida care separa atriul drept de ventriculul drept.

Valvele pot fi afectate prin:
– Limitarea deschiderii valvei si ingustarea orificiului prin care trece sangele – stenoza valvulara
– Inchiderea incompleta a valvei/ perforarea ei cu regurgitarea (refluarea) sangelui –insuficienta valvulara

Pot fi afectate una sau mai multe valve, iar aceeasi valva poate fi afectata atat prin stenoza cat si prin regurgitare, moment in care vorbim de boala valvulara ( ex. boala mitrala postreumatismala).
In cazul tuturor pacientilor cu boli valvulare severe ce au necesitat protezare valvulara mecanica este ncesara efectuarea profilaxiei endocarditei infectioase, prin admninstrarea de antibiotic inaintea interventiilor stomatologice ce presupun extrageri dentare sau manipulare gingivala.

Stenoza aortica
Reprezinta o ingustare a valvei aortice ca urmare a unei malformatii valvulare sau a procesului de imbatranire ( depunere de colesterol si calciu la nivelul valvei) sau ca si complicatie tardiva a unei infectii faringo-amigdaliene cu streptococ de grup A care poate afecta valva aortica, cu aparitia unui obstacol la pomparea sangelui din inima spre tesuturi.  Are o lunga perioada de evolutie asimptomatica, cu grade diferite de ingustare (larga, medie, severa) iar din momentul debutului simptomelor supravietuirea scade dramatic.

Simptome: dispnee (respiratie grea)/ angina(durere precordiala)/ sincopa (pierderea constientei) / scaderea tolerantei la efort/fatigabilitate/ moarte subita
Tratament: in functie de stadiu si manifestari clinice, evolutia poate fi monitorizata prin ecocardiografii seriate, tratata medicamentos, tratata prin protezare ( inlocuire valvulara) chirurgicala sau interventionala (TAVI- implantare transcateter a valvei aortice).

Regurgitare aortica
Apare din cauze multiple si este caracterizata de inchiderea incompleta a valvei aortice cu regurgitarea sangelui dinspre aorta inapoi spre ventriculul stang. Apare dilatarea progresiva a cordului si in stadii finale insuficienta cardiaca.
Simptome: dispnee (respiratie grea)/ angina pectorala (durere retrosternala)/ astenie fizica/ fatigabilitate/ palpitatii

Tratament:  in functie de stadiu si manifestari clinice, poate fi monitorizata prin ecocardiografii seriate, tratata medicamentos, investigata suplimentar prin tehnici imagistice RM/CT,  tratata prin protezarea ( inlocuire valvulara) valvei sau protezarea valvei si a aortei ascendente (operatie Bentall).

Stenoza mitrala 
Reprezinta  ingustarea orificiului valvular mitral cu aparitia unui obstacol la trecerea sangelui din atriul stang in ventriculul stang. Avand in vedere ca principala etilogie a acestei afectiuni o reprezitra reumatismul articular acut, boala a carei incidenta a scazut mult, in momentul actual stenoza mitrala reprezinta cea mai rara valvulopatie izolata a cordului stang.
Simptome: dispnee ( respiratie grea)/ fatigabilitate/ toleranta scazuta efort/ hemptizii ( tuse cu sange)/ palpitatii/ disfonie (voce ragusita)
Tratament: in functie de stadiu si manifestari clinice, poate fi monitorizata prin ecocardiografii seriate, tratata medicamentos, tratata prin protezare ( inlocuire valvulara) chirurgicala sau reaparare interventionala (valvulotomie percutantata cu balon)

Regurgitare mitrala
Patologie  a valvei mitrale ce presupune inchiderea incompleta a valvei cu regurgitarea sangelui din ventriculul stang in atriul stang. Poate aparea ca si consecinta a dilatarii ventriculul stang ( ex. cardiomiopatia dilatativa) sau ca urmare a bolii cardiace ischemice prin modificare de cinetica ( contractie ) a peretilor cordului, sau ca urmare a endocarditei infectioase ( afectarea morfologiei valvei in cadrul unei infectii sistemice).
Simptome: dispnee ( respiratie grea)/ palpitatii/ sincopa (pierderea contientei)/ fatigabilitate
Tratament: in functie de stadiu si manifestari clinice, poate fi monitorizata prin ecocardiografii seriate, tratata medicamentos, tratata prin valvuloplastie sau protezare ( inlocuire valvulara) chirurgicala sau interventionala (Mitral clip)

Bolile muschiului inimii
Cardiomiopatia dilatativa
Boala ce apare prin dilatarea si disfunctia sistolica a ventriculului stang din cauze multiple (boala cardiaca ischemica/ infectie virala/ consumul de alcool/ mutatii genetice/ deficite nutritionale), in care este afectata in principal functia de contractie a cordului iar in stadii avansate si cea de relaxare; cordul nu mai are eficienta in pomparea sangelui spre tesuturi ducand la aparitia sindromului de insuficienta cardiaca. Prognosticul este variabil, in pricipal depinzand de etiologie.
Simptome: dispnee/ fatigabilitate/ edeme membre inferioare/ pleurezie ( lichid la plamani)/ ascita ( lichid in abdomen)/ anorexia ( pierderea apetitului alimentar)
Tratament:  in functie de gradul disfunctiei/ dilatarii si simptomele clinice merge de la schimbarea stilului de viata ( regim alimentar, renuntare la fumat/ consum alcool) si tratament medicamentos, implantarea unui defibrilator/ terapie de resincronizare pana la transplant cardiac in stadiile avansate.

Cardiomiopatia hipertrofica
 Boala a miocardului (muschiului inimii) ce consta in hipertrofia ( ingrosarea) acestuia care duce la afectarea in principal a functiei de relaxare ( a capacitatii muschiului de a primi sangele in diastola). Poate fi : obstructiva sau neobstructiva in functie de zona in care este situat miocardul hipertrofiat care poate produce/ sau nu obstructia tractului de golire a ventriculului stang. Este o boala determinata genetic (poate fi transmisa de la parinti la copii) motiv pentru care daca unul din membrii familiei este diagnosticat cu aceasta boala este necesar sa se faca screeningul intregii familii prin consult cardiologic +EKG+ ecocardiografie.
Simptome: palpitatii/ lipotimie/ sincopa (pierderea constientei)/ dispnee (respiratie grea)/ angina pectorala( durere precordiala)
Tratament: In functie de stadiul/ forma bolii se poate opta pentru: tratament medicamentos; implantare de defibrilator implantabil la cei cu risc mare de moarte subita prin aritmii; ablatie septala cu alcool–procedura prin care se produce un infarct controlat in zona de hipertrofie care nemaifiind alimentata de sange va diminua in grosime si se va fibroza; miectomie septala ( procedura Morrow)– procedura de chirurgie cardiovasculara prin care se rezeca o parte din miocardul hipertrofiat (ingrosat). 

Cardiomiopatia restrictiva
Este cardomiopatia  care afecteaza in principal relaxarea miocardului, aparand cresterea ridigitatii muschiului cardiac, produsa de infiltrarea miocardului cu amiloid ( amiloidoza) sau in diverse boli de depozit (hemocromatoza/ boala Andersen-Fabry/glicogenoze). Progreseaza spre insuficienta cardiaca.
Simptome: dispnee(respiratie grea)/oboseala/ edeme gambiere
Tratament: tratamentul insuficientei cardiace si tratamentul etiologic adresat diferitelor forme specifice de cardiomiopatie restrictiva.

Bolile vaselor

Hipertenisunea arteriala

    Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o boala frecventa  in care valoarea  tensiunii arteriale (TA) creste peste 140/90 mmHg.

    In majoritatea cazurilor HTA este esentiala ( fara cauza dovedita, multifactoriala), fiind necesar tratament medicamentos permanent.

    La aproximativ 5% dintre pacienti HTA este secundara unei alte boli ( boala de rinichi, hipertensiune de sarcina, boala endocrina, coarctatie de aorta, fistula arterio-venoasa). In aceste situatii trebuie diagnosticata si tratata boala de baza.

    Exista si forme particulare de hipertensiune arteriala ( hipertensiunea de „ halat” sau hipertensiunea „mascata”), care trebuie indentificate corect de catre medic prin consult si eventual teste aditionale ( ex. ecocardiografie, Holter TA) si tratate corespunzator. Prin persistenta valorilor tensionale crescute, se rigidizeaza si modifica structura arterelor fapt ce poate duce la complicatii ca: accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic.

Clasificare HTA cf. ESC:
Optimă:  TA< 120/ 80 mmHg
Normală:   TA =120-129/ 80-84 mmHg
Normal înaltă: TA= 130-139/ 85-89 mmHg
HTA grad I (uşoară): TA= 140-159/90-99 mmHg
HTA grad II (moderată): TA= 160-179/100-109 mmHg
HTA grad III (severă):  TA ≥ 180 ≥ 110 mmHg
HTA sistolică izolată:  TA ≥140/ < 90 mmHg


Simptome: de la asimptomatc pana la cefalee ( durerea de cap)/ fosfene (tulburari de vedere- stelute verzi)/ acufene( tulburari de auz -tiuituri in urechi)/ vertij (ameteala)

Tratament: corectarea regimului de viata ( regim hiposodat/ scadere in greutate/ stop fumat si consum alcool) si tratament medicamentos sau tratamentul bolii de baza in cazul hipertensiunii secundare.

Boala cardiaca ischemica
 

    Miocardul (muschiul inimii) este irigat de doua artere coronare principale – artera coronara stanga (ACS) ce se imparte in doua ramuri principale a. descendenta anterioara (ADA) si a. circumflexa( Cx) si artera coronara dreapta (ACD), artere care dau la randul lor mai multe ramuri.

      Cardiopatia ischemica este  boala in care miocardul nu are aport optim de oxigen si substante nutritive din cauza aterosclerozei arterelor coronare. Ateroscleroza consta in depunerea la nivelul peretelui arterelor a colesterolului si a altor lipide, care impreuna cu celule inflamatorii (monocite/macrofage) formeaza local placa de aterom. Aceasta are diferite stadii de evolutie ( de la striuri lipidice pana la aterom complicat) si ingusteaza progresiv lumenul arterial pana la ocluzia acestuia, impiedicand fluxul de sange catre miocard.

     Exista mai multe forme de prezentare clinica a pacientului cu BCI ( boala cardiaca ischemica), de la pacientul asimptomatic cu ischemie silentioasa pana la angina stabila– durere retrosternala cu anumite carcteristici tipice -localizata precordial/ declansata de efort/dispare in cateva minute de la oprirea efortului sau la administarea de nitroglicerina sublingual/dureaza cateva minute sau  angina instabila – forma de angina pectorala agravata, caracterizeaza prin modificarea trasaturilor durerii- apare la efort mai mic sau chiar in repaus, este mai intensa, cu durata mai lunga, mai frecventa, etc. 

   Cea mai severa forma clinica de prezentare o reprezinta insa infarctul miocardic, care apare prin ocluzia unei artere coronare, cu oprirea fluxului de sange spre un anumit teritoriu coronarian, care fara interventie medicala prompta duce la la necroza ( moartea) muschiului inimii in portiunea respectiva. Se caracterizeaza printr-o durata luna a durerii, intensitate crescuta, insotita de traspiratii sau greata, si biologic de cresterea markerilor sangvini de necroza miocarica ( CK MB, troponina). Necesita spitalzare de urgenta pentru ca pot aparea complicatii ca sincopa/ aritmii/ insuficienta cardiaca severa care pot duce la deces.


Simptome: de la asimptomatic la angina (durere retrostala) de diverse grade pana la angina de repaus/ transpiratii/ varsatura/ greata/ sincopa
Tratament: Necesita schimbarea stilului de viata ( oprire tutun/ consum alcool, alimentatie corecta, scadere in greutate) si in functie de stadiul bolii poate fi recomandat tratament medicamentos, tratament interventional prin angioplastie cu stent sau tratament chirugical prin realizarea unui by pass aorto-coronarian.

Anevrismul aorta/ disectia de aorta

    Aorta este cea mai mare si importanta artera din organsim.

   Peretele acesteia este alcatuit din 3 staturi: intima/media/adventicia.

   Anevrismul aortei reprezinta o dilatare a aortei, mai mult de 1,5 dimensiunea normala, ce poate aparea la orice  nivel: aorta ascendenta/ crosa/ toracica/ descendenta.

   Ca si cauze de aparitie poate avea: ateroscleroza, boli congenitale (sd. Marfan), boli inflamatorii (arterita Takayasu), etc.

    In majoritatea cazurilor este asimptomatic; se poate decela la examenul ecografic cardiac sau abdominal de rutina, existand chiar indicatie de screening al anevrismului de aorta la pacientii de peste 65 de ani, fumatori. Fara tratament, anevrismele cresc in dimensiuni, cu atat mai repede cu cat anevrismul este de  dimensiuni mai mari si pot deveni clinic manifeste prin compresiunea organelor din jur sau prin alte complicatii. Se poate complica cu disectia de aorta, ce reprezinta o urgenta medicala/ chirurgicala (in functie de segmenul aortei afectat) ce presupune ruptura peretelui aortei cu formarea a doua lumene (unul fals si unul adevarat), ducand la o situatie tragica in care volumul sangvin circulant este pompat in lumenul fals si nu spre organe, cu cresterea progresiva a acestui lumen, ocazional cu ruptura aortei si deces.


Cf. clasificarii Standford, exista 2 tipuri de disectie de aorta: 
Tip A: care implica aorta ascendenta
Tip B: care nu implica aorta ascendenta
Disectia de aorta de tip A reprezinta o urgenta chirurgicala, pacientul fiind diagnosticat si indreptat de urgenta  spre o sectie de chirurgie vasculara, in schimb disectia de aorta tip B reprezinta in pricipal o urgenta medicala, necesitand instituire prompta a tratamentului. Ea devine urgenta chirurgicala, doar in anumite situatii particulare.


Simptome: de la asimptomatic pana la durere intensa retrosternala/ la nivelul spatelui/ abdominala care isi schimba sediul odata cu avansarea disectiei (rupturii), eventual cu salt hipertensiv/ sincopa  
Tratament: in functie de stadiu si clasificare, medicamentos sau chirurgical / endovascular.

Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare/ Sindromul de ischemie acuta de membru inferior

    Arteriopatia obliteranta (AOMI) este o boala cronica ce este cauzata de ateroscleroza, iar printre factorii de risc pentru ateroscleroza  se numara: fumatul, obezitatea, disipidemia, sexul masculin, consum excesiv alcool . Ea afecteaza in special arterele mari ale membrelor inferioare – artere iliace, artere femurale, unde se produce stenoza (ingustarea) sau ocluzia acestor artere cu diminuarea sau absenta pulsului distal. 

    Simptomul dominant este claudicatia intermitenta (durerea la nivelul muschilor) care apare la mers si cedeaza la repaus, insotita de  racirea extremitatilor. In stadiile avansate durerea apare la distante de mers sin ce in ce mai mici, poate aparea in repaus sau nocturn. Pe masura ce progreseaza leziunile apar ulceratii ( ulcer arterial) si  necroza ( gangrena uscata sau umeda) distal, care pot duce la amputatia membrului. Sindomul de ischemie periferica acuta apare prin ocluzia brusca a unei artere provocata de un tromb. Cel mai frecvent se produce prin tromboza la nivelul  unor placi aterosclerotice preexistente; ocazional apare prin embolie (migrarea unor trombi formati la nivelul cordului si inclavarea acestora la nivelul arterelor periferice cu oprirea trecerii sangelui distal).

Simptome: durere la nivelul moletului (muschilor gambei)/ coapsei/ fesei de diverse intensitati, cronica sau brusc aparuta/ modificari trofice ( ulcer arterial/ modificari de culoare piele/ reducerea pilozitatii)
Tratament: se recomanda modificarea stilului de viata, corectia factorilor de risc (obezitate, dislipidemie), oprirea fumatului,  mersul pe jos in stadiile precoce pentru dezvoltarea colateralelor; in functie de stadiul bolii si modul acut sau cronic de prezentare tratamentul poate fi medicamentos, chirurgical ( by-pass, embolectomie -extragerea cheagurilor de sange) sau interventional – angioplastie cu stent/balon.

Tromboza venoasa superficiala/ tromboza venoasa profunda/ trombembolismul pulmonar

    Sistemul venos al membrelor inferioare este dispus in: sistemul venos superficial si sistemul venos profund . Sistemul venos superficial se varsa in cel profund prin intermediul unor vene comunicante, cat si direct la nivelul crosei safenei. La orificiul de varsare exista valvule care nu permit refluxul sangelui. Tromboza venoasa profunda are ca si factori favorizanti staza sangelui la nivelul venelor, hipercoagulabilitatea si leziuni ale peretelui venos ( asociere de factori cunoscuta sub denumirea de triada Virchow). Tromboza venoasa profunda este localizata frecvent la nivelul membrelor inferioare, la nivelul membrelor superioare apare mai rar, daca exista factori favorizanti locali ( de exemplu prezenta unui cateter venos central). Exista multiple situatii favorizante ale TVP : imobilizare la pat, postoperator, imobilizare in aparat ghipsat, insuficienta cardiaca, unele tumori maligne, terapie cu anticonceptionale orale, trombofilii.

    Cea mai importanta complicatie a trombozei venoase profunde si una din marile urgente medicale o reprezinta migrarea trombilor formati la nivelul sistemului venos periferic spre plamani, afectiune numita trombembolism pulmonar. Pot mira trombi de diverse dimensiuni, cei mici se inclaveaza distal la nivelul arterei pulmonare determinand un infarct pulmonar, cu consecinte hemodinamice mici, cei de dimensiuni mari pot obstrua artera pulmonara inainte de bifurcatie, determinand trombemolism pulmonar masiv, caracterizat de dispnee severa, cianoza, care se poate complica cu deces.  Tromboza venoasa superificiala reprezinta inflamatia si tromboza venelor din sistemul venos superficial. Se manifesta prin aparitia unui cordon ferm, dureros la palpare, insotit de eritem (roseata) local. Tratamentul este antiinflamator si aplicare de gel cu heparina local. Doar cand este afectata vena safena se recomanda si tratament anticoagulant, pentru ca exista riscul ca trombul din vena safena sa migreze spre circulatia pulmonara.


Simptome: durere, edem gamba/membru inferior, cresterea temperaturii / eritem (roseata) local
Tratament: in cazul trombozei venoase superficiale- tratament antiinflamator si gel cu heparina local + terapie prin mers; in cazul trombozei venoase profunde si a trombeolismului pulmonar tratament anticoagulant injectabil subcutanat si ulterior administrat oral; ocazional este necesara implantarea unui filtru de vena cava inferioara, la cei cu contraindicatie absoluta pentru tratament anticoagulant.

Insuficienta venoasa cronica

O alta complicatie a trombozei venoase profunde o reprezinta sindromul posttrombotic ( insuficienta venoasa cronica) care apare datorita faptului ca repermeabilizarea venei dupa o tromboza venoasa profunda in majoritatea cazurilor nu este completa, se produce staza indelungata a sangelui in sistemul venos, cu edem ulterior al membrului, durere si aparitia varicelor ( dilatatii ale venelor).


Insuficienta venoasa este clasificata cf. CEAP in:
C0 – nu sunt semne vizibile sau palpabile ale bolii venoase, doar simptome
C1 – apar telangiactazii sau vene reticulare care au mai putin de 3 mm
C2 – sunt prezente vene varicoase mai mari de 3 mm
C3 -+ edem
C4a -+ pigmentare sau eczema
C4b – +lipodermatoscleroza sau atrofie alba
C5 – ulcerul venos vindecat
C6 – ulcerul venos activ

Prin staza, dilatare, prezenta de trombi reziduali apar in timp modificari in structura peretilor venelor, o disfunctie a valvulelor ( incomptenta valvulara) si dilatatii localizate pe traseul unor vene superficiale (varice). Acestea cresc progresiv in dimensiuni,  cu discomfort 
si edem la nivelul membrului respectiv si in stadii tardive se produc leziuni trofice ale pielii – ulcer varicos, care se vindeca foarte greu si se poate suprainfecta. Unii dintre cei mai importanti factori favorizanti ai acestei boli sunt ortostatismul prelungit si obezitatea.


Simptome: durere gambe/ vene varicoase (varice)/ senzatia de picioare grele/ modificari de culoare tegumentara ( dermatita ocre)/ ulceratii ( ulcer varicos)
Tratamentul: de la modificare stil de viata – scadere in greutate, evitarea ortostatismului prelungit, ciorap elastic, tratamement medicamentos pana la cura chirurgicala a varicelor.

Bolile pericardului

Pericardita 
Pericardul este un invelisul exterior al inimii cu rol de protectie.

    Pericardita (inflamatia pericardului) poate aparea  din cauze virale, bacteriaene, autoimune, paraneoplazice, uremice si are ca simptom principal durerea toracica ce se amelioreaza la aplecarea in fata, cu caracter de junghi si durata lunga (ore), uneori insotita de febra sau mialgii. 

     Exista mai multe forme de pericardita printre care cea in care exista inflamatia pericardului fara acumulare de lichid in jurul inimii -pericardita uscata, in care prin frecarea foritelor pericardului la fiecare bataie cardiaca se poate ausculta un sunet special numit frecatura pericardica; o alta forma o resprezinta cea in care prin inflamatie se poate forma lichid in sacul pericardic – pericardita lichidiana , de la cantitati mici, nesemnificative si asimptmatice pana la cantitati mari ( litrii) ce pot duce la una din cele mai mari urgente cardio-vasculare- tamponada cardiaca.

     Tamponada cardiaca apare prin imposibilitatea inimii de a se umple si goli din cauza presiunii lichidului acumulat in jur. In cazuri mai rare, in  urma procesului inflamator apare fibrozarea pericardului care nu mai permite distensia cordului si acomodarea volumului de sange necesar – pericardita constrictiva-,boala dificil de tratat care afecteaza functia de relaxare miocardica ( functie diastolica) cu aparitia tardiva a sindromului de insficienta cardiaca.

Simpome: durere retrosternala/febra/ tuse seaca

Tratament: in functie de forma bolii si stadiu se poate recomanda de la repaus la pat, tratament antiinflamator si antialgic pana la evacuarea lichidului prin intermediul unei punctii pericardice sau chiar a unei ferestre pleuro – pericardice ( intereventie chirurgicala) sau pericardiotomie ( indepartarea chirurgicala a pericardului) in forma de pericardita asociata cu constrictie.